Dragostea e cel mai de pret avut..

Ridică-te suflet

Ridică-te suflet căzut!
Hristos încă așteaptă..
Cu dragoste ca la-nceput!
Să te cuprină-n viață!

Ridică-te și stai la lupte,
Viteaz cu scutul sus!
Chiar de ai haine rupte,
Nu uiți ce El ți-a spus!

Ridică-te, suflet, odată!
Nu știi că viața trece?
Cum inima îți rabdă,
Să stai la toate rece?

Ridică-te că-i lupta ta!
De ce ai renunțat?
Fii tare, este vreme grea,
Și mult ești așteptat.

Ridică-te cât este timp..
De te vei ridica,
Vei înțelege ce suspin
Alină mâna ta..

*Ridică-te suflet- 25 ianuarie 2016*

Vino inimă

Vino, inimă, aproape,
Nu te lăsa stinsă de inimile moarte,
În noi aceeași lumină arde..
Aceeași căldură ne străbate..

Vino, inimă, aproape,
De ce lași goalele inimi să ne țină departe?
Căldura iubirii ne cheamă s-arate..
Cum două inimi stau îmbrățișate.

Vino, inimă, aproape,
Luminile-s mai slabe în singuătate,
E vremea să le unim că e noapte..
Și e greu..a noastre inimi cât să rabde?

*Vino, inimă -27 ianuarie*

Inima frântă și plină de dor

Te privesc cu inima..
De aceea pot ierta ..
Pot zambi ca la-nceput,
Să-mi fac aripă si scut..

Dar sa stii ca uneori
Mai trec niste reci fiori..
N-am nici aripă nici scut,
Și vreau doar să te sărut..

Te privesc cu dor, iubite,
Și te caut printre clipe,
Când mă doare inima..
Fii, te rog, în preajma mea..

Te privesc din zori de zi,
Te privesc așa cum știi
Cu privire iubitoare..
Cu veșnica îmbrățișare.

Cu dragoste adevărată
Pentru credință și curată..
Te privesc cu inima,
De aceea pot vedea

Mai este

Mai este în mine iubire,
Chiar dacă mi-e chipul trist,
Mai sper că poate fi bine,
Cât timp încă exist.

Mai este zâmbet în mine,
Chiar dacă lacrimi mai vin,
Eu sper că iubirea învinge
Cât timp exist, eu o țin.

Mai este în mine iubire
Și e frumos tot ce simt!
Trăiesc să arăt fericire!
În fiecare loc și timp!

În iarbă

Aici în iarba, fricos și mic,
Stau de ploaie adăpostit
Și înaintez ușor…
Să nu mă calce vre-un picior.

Și chiar dacă m-ar călca,
Eu merg tot pe calea mea.
Și când ploaia se sfărșește,
Nimeni nu mă mai găsește.

Că merg tare, merg voios,
Nu mai e alunecos.
Am încredere oricând..
Că la țintă o s-ajung.

La ce folos mi-e fructul..

La ce folos mi-e fructul,
Dacă aștept prea mult..
Mai pot schimba trecutul?
Și copt să îl mănânc?

Nu pot întoarce timpul
Și-n vis am încercat..
E dus de-acuma fructul,
Iar eu nu l-am gustat.

Treptat se frânge ceasul
Peste viața mea
Și știu că nu e altul,
Dar tot nu pot gusta.

E dusă vremea-n care,
Puteam ceva să fac,
Degeaba torn azi sare,
Că gustul e uitat..

Ce-amar îmi duce gândul
Când văd timpul pierdut,
Când mă ridic din visul
Că am alt inceput.

 

Supa de chei

În țara noastră-s multe chei,
Și multe uși închise…
Trebuie să-ncerci să le iei
Pe acelea potrivite.

Adesea este foarte greu,
Și încercarea este mare..
Dar să te străduiești mereu!
Cheia ta e-n așteptare.

În România, în locu-ți drag
Guști o supă delicioasă..
Ce îți descuie vise-n prag
Frumoase, numai ca acasă.

Note timide

Timidele note din inima mea,
Au pornit în călatorie…
Pe portativul vieții vor a zbura
În cântecul roșu de iubire.

Se înalță în zborul lor cald,
Și cânta cât glasul le ține
Cu aripi în ploi se desfac
Prin lumea ta cenușie..

Ecoul din stele se sfarmă în suflet
Se-aude doar pulberea cursă.
E cald încă norul ce gânduri a fiert
Căci inima nu-i încă distrusă.

Râmâi mai aproape căci pulberea trece
Și notele au roșii șuvițe…
Căldura rămâne-n octave și crește
Auzi..a lor străduințe…

Timidele note din inima mea,
Cu aripi vor azi să te-aducă
În zborul curat ce poate să-ți dea
Iubirea, ce treptele-și urcă..

 

Lecția soarelui

Privești către soare dar nu ai speranță,
Că-n ziua de mâine va fi dimineață…
Ce slab este omul în datina lui,
Nu-nvață din lecția soarelui.

Privești către norii ce-anunță-noptare,
Și-ți rătăcești somnul în întrebare.
Ce haos vrea omul când e așa ușor..
Și orbii știu razele stelelor..

Privești către tot ce te înconjoară,
Cu ochii lipiți de-a ta îndoială.
Ce multă-i durerea omului..
Când nu-nvață lecția soarelui.